Iancu Vissarion
IANCU C.VISSARION (1879 – 1951)
…”Vissarion e un Tolstoi al României. E scriitorul care s-a izolat în satul lui sărac, trăind voit în sarăcia lui. El a fost în stare să refuze unele avantaje ale oraşului, oferite cândva de Goga sau de alţii care-l primesc în saloanele lor, preferând gustul amar, dar plin de prospețime, al graiului și cugetului tăranului român”.
TUDOR ARGHEZI
Scriitorul Iancu Constantin Vissarion s-a născut la 2 februarie 1879 în localitatea dambovițeană Costești din Vale, fiind fiul Ilincăi și al lui Constantin Vissarion, un negustor grec ce făcea comerț în Muntenia.
Rămas orfan de mamă la vârsta de 8 ani, Iancu C.Vissarion a fost crescut de bunicii materni, Leanca şi Dumitru.
Clasele primare le urmează în satul natal. Nu și-a continuat studiile, având o situație materială precară.
În 1898 se căsătorește cu Gheorghița din satul Ungureni, Județul Dâmbovița. Au împreună 12 copii, Octavian este singurul care mai trăiește și locuiește în casa părintească.
A debutat în anul 1899, cu volumul Draci și strigoi, cuprinzând o seamă de legende auzite în sat și repovestite într-o notă fantezist-comică. În demersul literar, I.C.Vissarion a fost susținut de scriitorii Barbu Ștefănescu Delavrancea, Gala Galaction, Alexandru Vlahuță și I L Caragiale.
Opera lui Vissarion surprinde specificul național, stilul abordat este tradițonal, caracterizat prin oralitate, jovialitate, naturalețe, fiind catalogat drept ,,Creangă muntean”(George Călinescu).
Locul lui în scrisul românesc este dat de expresivitatea poveştilor sale, de capacitatea de a reproduce realităţi, de multe ori zguduitoare ale satului românesc.
OPERE
Printre operele mai cunoscute ale scriitorului se numără: ,, Fară paine ,, ,,Mârlanii,, ,,Florica,,(nuvele), ,,Ber – Căciula,,(basme), ,,Lupii,,(teatru),
,,Maria de altadata,,(roman autobiografic), ,,Nevestele lui Moş Dorogan,, ,,Ghiţa Catanuţă,, etc.
Scriitorul a colaborat la revistele vremii: ,,România Muncitoare,, ,,Gazeta Ţăranilor,, ,, Flacăra,, ,,Albina,, ,,Steluţa,, etc.
PUBLICISTICA LUI IANCU C. VISSARION
Prolific, autodidact, ,,rămas un ţăran” , după propria-i mărturisire, I.C.Vissarion, debutează încă de la vârsta de 15-16 ani cu reportaje și articole în paginile ,,Gazetei ţăranilor”, în 1906.
Articolele sale despre realitatea crudă a vieţii satului românesc, cu un an înaintea rascoalei, sunt semnificative: ,,Oameni de dăjdie şi de muncă” , ,,Vânzarea cerealelor” , ,, Ne strâng de gât legile”, ,,Jubileaua”. Între 1910-1912 colaborează la ,,România Muncitoare”, şi la ,,Raţiunea”.
Va fi pentru doi ani, redactor al primei publicaţii a cercurilor muncitoreşti din Bucureşti.
Va mai colabora cu articole despre viaţa satului şi la,, Viitorul social”, ,,Poporul muncitor”, ,,Micul agricultor.” Din 1914 recomandat de Gala Galaction sprijinit şi de Ion Al. Brătescu – Voineşti, începe colaborarea la revista ieșeană ”Viaţa Românească”. Întreţine o bogată corespondenţă, mai ales cu George Topârceanu, redactor al revistei, care-i face recomandări privind actul de creaţie. Va publica aici, printre altele: ,,O întâmplare veche,, „Ispravi drăcesti”, ,,Judecata”.
Aceste publicații vor anticipa succesul său editorial din 1916, când îi apar trei volume de povestiri (,,Nevestele lui Moş Dorogan,” ,,Florica” şi ,,Priveghetoarea neagră’’).
Scoate la Costeşti – Vale, între 1 mai 1932 și martie – aprilie 1933, revista literară, știintifică și sociologică- „Steluța”, aparută în 12 numere consecutive.
Colaborarea la acest impresionant număr de ziare şi reviste, va fi dublată de prezenţa sa activă la Radiodifuziunea Română. În 17 septembrie 1929, la ,,Ora satului” susţine conferinţa „Legea solidarităţii speciei” , urmată de pest 30 de intervenţii. Pe acestea le-a strâns în volumul ”Povestiri şi snoave”, care nu a văzut lumina tiparului. Activitatea publicistică trebuie văzută într-o strânsă interdependenţă cu actul creaţiei, cu cel al temerarelor sale preocupări ştiinţifice.
Autodidact, dublat de o nestinsă dorinţă de a pătrunde tainele mirifice ale ştiinţei, s-a impus în peisajul primelor decenii ale secolului al XX-lea şi prin condeiul său gazetăresc, alături de bunii săi prieteni Gala Galaction, N.D.Cocea, Tudor Arghezi.